"se schimbă ceva, și se schimbă „destul de radical”, scuzați forțarea, în poezia noastră: douămiismul apune și e schimbat pe altceva.
Mă întemeiez pe Hutopila
(poeme extraordinare, unele, precum cel intitulat CFR), pe Andrei Dosa (mai „lucrat” acesta), pe Radu Ianovi, pe
Crista Bilciu (remarcabilă teatralitate a textului, amintind cumva de Saviana
Stănescu, dar în altă zonă tematică), pe Laurențiu Belizan (ceva mai calofil), toți
debutanți. Să ne uităm și la mai experimentatele Diana Iepure și Eliza Macadan
care ies din „tiparul” deja cam obosit al lui „ce se scrie acum”, la Ciprian
Măceșaru din ultimul volum. Strict (dar strict!) sub aspectul noutății, pentru
că valoric am îndoieli serioase și consider că nu au fost convingătoare pînă
acum, pot să le alătur și pe Medeea Iancu și pe Iulia Militaru.
Nu aș putea contura un
„portret robot al poetului douămiizecist”, dar simt foarte clar că se schimbă
ceva. Dacă știți cum și ce, spuneți!"
Cititi restul articolului pe blogul lui Horia Garbea.
Imi amintesc surpriza mea atunci cand am castigat concursul de manuscrise al USR cu "Poema desnuda", dupa ce tinusem textul ascuns in ladoiul meu vreme de cinci ani, pentru ca nu credeam ca ar interesa pe cineva. Un poet consacrat mi-a spus atunci: "lasa, e mai bine asa, acum cinci ani n-ar fi avut asa impact, acum douamiismul s-a epuizat si e nevoie de o schimbare".
Ce ciudat e sa ajungi, fara voia ta, revolutionar. Adica, eu am scris o carte pentru ca am avut ceva de spus. Cartea aceea ar fi putut sa nu intereseze pe nimeni in afara de cativa prieteni si cateva matusi - sau ar fi putut fi o carte bunicica printre multe altele si atat. Daca "Poema desnuda" participa la innoirea poeziei romanesti, chiar nu e meritul meu. Nu e ca si cum as fi iesit cu poezia mea in strada, sa protestez si sa cer sa se schimbe ceva, cum au facut cei care l-au schimbat pe Boc. Revolutionari sunt cei care isi asuma acest rol inainte de a-l indeplini, bravo lor! Dar ceea ce e foarte placut pentru un poet este sa stii ca vocea ta e suficient de puternica pentru a fi auzita din multime. Desi, daca ma gandesc bine, cred ca e doar o chestiune de orgoliu. Hm, what can I do, I'm only human!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu