Există o carte la
care scriu de peste 6 ani. De fapt, în 2011, când am publicat prima mea carte ("Poema desnuda"), un ciot din a doua era deja scris. Câştigasem atunci Premiul Naţional "Mircea Ivănescu" şi, la masă, Ion Mureşan mi-a spus: „Nu sări să o scoţi imediat
pe a doua.” Aşa că m-am relaxat. Un an, doi, patru.
Pe urmă m-am îndrăgostit tare
de tot, iar eu, când mă îndrăgostesc, nu ştiu cum mi se întâmplă, curg din mine
cuvinte, sudălmi erotice, metafore,
vreau să mă torn în cuvinte pe de-a-ntregul şi să mă dăruiesc cuiva aşa, carte. Atunci, în câteva luni, am dat gata toată EVANGHELIA DUPĂ LILIT, 200 de pagini
mari şi late. Scriam cu entuziasm, cu febră, cu disperare şi, imediat ce terminam
un capitol, îl expediam celui care îmi provoca stările de euforie literară.
Apoi
corespondenţa mea s-a terminat, iar cartea, deşi terminată şi ea, a mai zăcut doi ani,
pentru că nu reuşeam să fac ultimele corecturi. Ba nu
reuşeam nici măcar să o citesc, nu puteam să o deschid, iar dacă nu aş fi avut-o feliată şi expediată,
după cum ziceam, păstrată cuminte în cutiuţa de memorii a corespondenţei mele electronice, pun pariu că subconştientul meu ar fi pierdut-o pe undeva
prin maţele computerului.
Era, totuşi, cartea vieţii mele (la propriu). Am
încercat să îmi dau un ultimatum. Am bătut palma cu o editură. Am schimbat
emailuri cu editorul. Am printat-o, am luat-o cu mine la mare şi am alergat
după ea prin nisip când mi-a furat-o briza. Am pătat-o cu ciocolată caldă. Am mâzgălit câteva
pagini din ea pe tren, când mergeam în vacanţă. Am făcut modificări pe care le-am şters pe urmă. Am pătat-o cu ceai. Am cărat-o după mine pe fundul
valizei în teatrele prin care am lucrat. I-am schimbat învelişul de hârtie, care s-a rupt, cu altul, transparent. Am mutat-o de colo până colo prin casă. Vreme de doi ani, gândul cărţii
neterminate mi-a bântuit creierii şi m-a mâncat pe dinăuntru.
Azi mi-am zis să
pun piciorul în prag şi să postez în fiecare zi evoluţia corecturii, ca să nu
mai am nicio scăpare. Acum închid blogul şi deschid documentul.Ţineţi-mi pumnii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu